Două Anotimpuri

Martie...în orice lună...era un vis real
Avem doar soare în orice clipă...în sufletul meu cald
Acum nu mai ştiu dacă vreau să fiu o parte din noi
Sau singură-apoi să uit ochii tăi

Eşti vântul care poartă gândul meu
Eşti ploaia care-mi stinge inima
Am două anotimpuri în suflet mereu
Când vii sau pleci din viaţa mea

Doar cuvinte n-or s-alunge
Nimic din ce a fost
Eşti ploaia care-ncet ne udă
Nici ea nu are rost

Acum nu mai ştiu dacă vreau să fiu
O parte din noi...
Sau singură-apoi să uit ochii tăi